Ucenicizare
A fi ucenic şi apoi a deveni făcător de ucenici este porunca Domnului Isus pentru fiecare credincios
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Ce este ucenicizarea din perspectiva biblică?
Când auzi cuvântul „ucenicizare”, la ce te gâdeşti prima dată? La fel ca multe alte cuvinte, s-ar putea ca şi acesta să îşi fi pierdut din semnificaţia sensului original. Foarte mulţi cred că ucenicizarea înseamnă să ştii multe lucruri despre Domnul Isus şi să înveţi şi mai multe despre El.
Din punct de vedere biblic, ucenicizarea nu este un program, ci un proces prin care devii tot mai asemănător cu Domnul Isus şi tot mai dornic să îi vezi şi pe alţii că devin la rândul lor ucenici. Evangheliile şi Faptele Apostolilor conţin 260 de referiri la cuvântul „ucenic”. De fiecare dată când e folosit cuvântul, acesta descrie o relaţie cu Domnul Isus, nu atingerea unui nivel spiritual sau religios.
Ucenicizarea este o călătorie de o viaţă în ascultarea de Domnul Isus care transformă spiritual valorile şi comportamentul aceluia care devine ucenicul Său.
Ucenicizarea – definită de Domnul Isus
Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
Domnul Isus a folosit un limbaj surprinzător pentru a descrie prioritatea unei relaţii cu El. Ucenicii Domnului Isus trebuie să îl iubească mai mult decât iubesc orice altă persoană, aici fiind incluse şi familiile apropiate. Dragostea ucenicului trebuie să fie o dragoste pasionată care să se descopere în fiecare zi.
Ucenicizarea se exprimă printr-un scop
Scopul nostru nu este să murim pentru umanitate, aşa cum a făcut Domnul Isus, dar trebuie să murim faţă de o viaţă centrată pe nevoile personale şi să trăim pentru a-i conduce pe alţii într-o relaţie personală cu Tatăl Ceresc.
Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
Ucenicizarea durează o viaţă întreagă
Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el, şi să zică: Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălat împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.
Chemarea Domnului Isus de a-L urma nu a fost intenţionată niciodată doar pentru o scurtă perioadă de timp. A fost, este şi va fi întotdeauna o invitaţie pentru ca omul să îşi dedice întreaga viaţă urmării Lui. Uneori vrem să îl urmăm pe Domnul Isus, doar atunci când ne convine. El vrea să îl urmăm întotdeauna. Aceasta e ucenicizare. Toată viaţa.